Nannostomus beckfordi

Nannostomus beckfordi este un peste care traieste in vegetatia deasa din paraiele si lacurile din America de Sud, Guineea Franceza si Brazilia (raul Rio Negro mai exact si sistemul de rauri si parauri din Amazon)

Etimologie. Denumirea acestui peste provine de la gura foarte mica, Nannostomus insemnand gura mica. Nannostomus este un cuvant alcatuit din doua cuvinte de origine diferita. “Nanno” provine din limba latina si inseamna mic in timp ce “stomus” provine din limba greaca si inseamna gura.

Parametrii apei. Este un peste destul de rezistent tolerand un pH cuprins intre 6 si 7.5, valoarea ideala fiind 6.7. In ceea ce priveste duritatea, Nannostomus beckfordi tolereaza valori cuprinse intre 1 si 18 dH, dar este de dorit ca duritatea sa fie cat mai aproape de 5dH. Referitor la temperatura trebuie sa stiti ca acestia au nevoie de o temperatura cuprinsa intre 22 si 27C.

Dimensiunea maxima. La maturitate acesti pesti pot avea pana la 6.5 cm lungime

Temperament. Este un peste pasnic care este de dorit sa fie crescut in grupuri pentru a se simti mai in siguranta si pentru a inota mai activ prin acvariu. Acestia pot fi crescuti si impreuna cu alte Characidae mici fara a exista probleme deoarece acestia nu sunt violenti cu alte specii chiar daca uneori masculii se tatoneaza intre ei.

Hranirea. Nu este un peste pretentios la mancare putand fi hranit cu orice tip de hrana: artemia, tubifex, larve de tantari, cyclopi, fulgi, hrana congelata, granule s.a.m.d.. Fiind un peste cu gura mica puteti eventual sa maruntiti hrana pentru a le fi mai usor sa o consume.

Specii similare. Nannobrycon unifasciatus Nannostomus marginatus

Amenajarea acvariului. Desi este un peste din familia Characidaelor si nu are nevoie de mult spatiu trebuie sa il cresteti intr-un acvariu cu o lungime minima de 60cm si/sau cu un volum mai mare de 40 de litri. Acvariul trebuie sa fie cat mai plantat cu putinta, iar plantele gen Caboma care pot fi suport pentru icre nu trebuie sa lipseasca. Pentru a imita conditiile din salbaticie puteti apela si la plantele de suprafata care au un rol foarte important in difuzarea luminii. Referitor la substrat trebuie sa stiti ca acesti pesti prefera substraturile inchise la culoare, acestea avand si un rol important in evidentierea coloritului simplu, dar de efect al acestui peste.

Dimorfism sexual. Masculii sunt mai mici decat femelele, iar culorile acestora sunt mult mai intense.

Reproducerea. In primul rand aveti nevoie de un acvariu mic in care apa trebuie sa aiba un pH cuprins intre 6.0 si 7.0 si o duritate nu mai mare de 6dH. Temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 28 si 30°C. In acvariu introduceti cat mai multe plante care pot deveni suport si adapost pentru icre (Jawa moss, Cabomba, Ceratopteris). Imperecherea incepe cand masculul impinge abdomenul femelei. In aceasta perioada trebuie sa fiti cu ochii pe ei deoarece isi vor manca icrele daca nu sunt indepartati la timp. Puteti sa adunati icrele cu ajutorul unei pipete pentru a evita eventuale surprize neplacute in timpul depunerii. Icrele eclozeaza in 24-36 de ore, iar puii inoata liberi dupa 6 zile. In toata aceasta perioada ei inoata aproape de suprafata apei si ii puteti hrani cu artemia sau cu hrana fina speciala pentru puiet. Cand puii incep sa inoate la un nivel mai scazut puteti sa incepeti sa ii hraniti cu hrana ce are granulatia mai mare. Prin schimburile de apa repetate puteti sa ii stimulati sa se dezvolte mai rapid, iar astfel in 5 saptamani acestia vor incepe sa dezvolte coloritul adultilor.